În seara zilei de Sâmbăta Mare, va avea loc în biserica noastră slujba Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare, precedată de Vecernie.
Motivul deplasării acestei rânduieli la ceas de seară este acela că Sâmbăta Mare este singura sâmbătă din an în care se ajunează, marcând momentul solemn al pogorârii Domnului Iisus Hristos la iad. Deoarece chiar împărtășirea din cadrul Liturghiei este considerată încheiere a ajunării (nemâncării), aceasta are loc spre seară.
O privire atentă asupra ritualului ce are loc în seara Sâmbetei Mari ar putea crea confuzie, prin anumite elemente ce par străine cu totul acestui moment. Ne referim aici la caracterul baptismal al acestei Liturghii, marcat cel mai pregnant prin cântarea în locul obișnuitului „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne!” a imnului „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat! Aliluia!” și prin fragmentul din Epistola către Romani (VI, 3-11) a Sfântului Apostol Pavel, referitor la Botez.
Motivul prezenței acestor elemente în slujba din Sâmbăta Mare este legat de vechiul obicei al Botezului colectiv ce avea loc în această zi. Pe vremea când majoritatea persoanelor erau botezate la vârsta adultă, intrarea acestora în rândul credincioșilor prin Botez era precedată de o perioadă de pregătire ce putea dura până la câțiva ani. Apogeul acestei pregătiri era chiar Postul Mare, pe parcursul căruia catehumenii – candidații la Botez – erau introduși sistematic în cunoașterea credinței. De la jumătatea Postului Mare, mai precis, din miercurea Săptămânii a IV-a, acești candidați la Botez primeau un statut aparte, intermediar între catehumeni și credincioșii botezați (astfel se explică vestigiul liturgic al ecteniei celor pentru luminare din cadrul Vecerniei Euharistice – oficiu liturgic cunoscut mai cu seamă sub numele de Liturghia Darurilor Înainte Sfințite). După ce, în Vinerea Mare, episcopul rostea ultima dată exorcismele – rugăciuni ce, în prezent, se află la începutul slujbei Botezului – asupra candidaților la Botez, aceștia erau botezați împreună în seara Sâmbetei Mari, într-un spațiu special amenajat în afara clădirii bisericii, numit baptisteriu. În continuare, ei luau parte la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unde avea loc prima lor Împărtășire.
În timpul în care catehumenii erau botezați în baptisteriu, în biserică se citeau cele 16 fragmente din Vechiul Testament, în care sunt amintite principalele locuri din Vechiul Legământ unde este profețită, mai mult sau mai puțin limpede, Învierea. Aceste fragmente fac parte și în zilele noastre din rânduiala slujbei și contribuie la formarea imaginii de ansamblu asupra evenimentului Învierii lui Iisus Hristos: anunțat de profeți, cunoscut de Apostoli în relatările Evanghelice și mărturisit de Biserică prin imnografie.
O altă caracteristică demnă de remarcat a acestei slujbe este că, asemenea slujbei Vecerniei din seara Vinerii Mari (a se vedea articolul Privegherea pentru Sâmbăta Mare), slujba din seara Sâmbetei Mari este o slujbă de tranziție – între Îngropare și Pogorârea la Iad, pe de o parte și Înviere, pe de altă parte. După lectura din Apostol mai sus pomenită, clericii își schimbă îmbrăcămintea mohorâtă din Postul Mare cu veșminte luminoase, semn al Învierii. Imediat urmează citirea din Sfânta Evanghelie, a cărei tematică (Matei XXVIII, 1-20) este fără echivoc Învierea lui Iisus Hristos. Prin urmare, această slujbă are deja caracter pascal, nemaifiind vorba de o anticipare, cum e cea pe care o identificăm în slujba Prohodului din noaptea de Vineri spre Sâmbătă.
Întrebarea firească ce apare este: s-a terminat Postul Mare? Răspunsul simplu este: da. Motivul pentru care nu mâncăm carne și alte produse animale în seara Sâmbetei Mari trebuie căutat tot în practica liturgică din cartea Triodului. Acesta prevede că, după Liturghia Sfântului Vasile, nu doar că nu se mănâncă nimic până la slujba de noapte ce urmează, ci nici măcar nu se iese din biserică, urmând a se citi integral cartea Faptele Apostolilor. Prin urmare, Vecernia din Sâmbăta Mare, unită cu Liturghia Sfântului Vasile este doar începutul Privegherii Pascale și, precum nu se merge la masă între două slujbe (Vecernia, Utrenia, Liturghia) ale unei Privegheri obișnuite din cursul anului, așa și, în acest caz, singurele alimente ce se consumă în acest răstimp sunt pâinea și vinul binecuvântate. Astfel, pâinea și vinul ce se numesc în popor Paști sunt echivalentul celor binecuvântate în rânduiala Litiei din Privegherile de peste an, scopul principal al acestora fiind de a conferi energia fizică necesară pentru a rezista la restul Privegherii Pascale.
Mai trebuie subliniat faptul că începutul Vecerniei din Sâmbăta Mare este identic cu cel din slujba de seară a al duminicilor (cântările pe Glasul 1 din Octoih), subiectul clar al cântărilor fiind Învierea, ca fapt petrecut, nu anticipat:
Veniți, popoare, să cântăm și să ne închinăm lui Hristos, slăvind învierea Lui cea din morți. Că Acesta este Dumnezeul nostru, Carele de înșelăciunea vrăjmașului a izbăvit lumea. (Stihiră la începutul Vecerniei, Triod)
În concluzie, sărbătoarea Paștelui începe din seara Sâmbetei Mari, cu deosebit de complexa Vecernie unită cu Liturghia Sfântului Vasile. Această slujbă este o adevărată „fereastră” liturgică spre trecutul Bisericii, în cadrul ei fiind conservate vestigii ale practicilor din vechime legate de rânduiala Botezului catehumenilor și nu numai.
Autor: Dragoș Manea